hodorogit definitie

12 definiții pentru hodorogit

HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.
ODOROGÍT, -Ă adj. v. hodorogit.
HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, stricat, hârbuit. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit, ramolit de boală sau de bătrânețe. ♦ (Despre voce) Răgușit. [Var.: odorogít, -ă adj.] – V. hodorogi.
ODOROGÍT, -Ă, odorogiți, -te, adj. V. hodorogit.
HODOROGÍT, -Ă, hodorogiți, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Care funcționează prost; uzat, hîrbuit. Odaia din fund, cu... trei scaune, uh dulap hodorogit și cîteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. REBREANU, R. I 27. Cîteva trăsuri hodorogite... veneau în urma lui. BART, E. 294. S-auzi un scîrțîit de căruță hodorogită și treapăd de potcoave. ANGHEL-IOSIF, C. L. 179. ◊ Expr. Moară hodorogită = moară dărăpănată, care face zgomot cînd e pusă în mișcare; fig. om care vorbește mult și tare, care trăncănește fără încetare. Are cineva cap să se liniștească de răul tău? Ia auzi-l-ăi: parcă-i o moară hodorogită. CREANGĂ, O. A. 252. 2. Fig. (Despre persoane) Șubrezit de boală sau de bătrînețe, lipsit de vigoare. Sus, pe capră, lîngă vizitiul hodorogit... sta o copilă de vreo 6 ani. SAHIA, U.R.S.S. 61. ♦ (Despre voce) Răgușit. Dădu drumul glasului, care era totdeauna hodorogit. PAS, Z. III 267. – Variantă: odorogít, -ă (ISPIRESCU, L. 10) adj.
ODOROGÍT, -Ă adj. v. hodorogit.
HODOROGÍT adj. v. degradat, deteriorat, hârâit, hârâitor, învechit, ramolit, răgușit, senil, stricat, uzat.
hodorogit a. 1. învechit și stricat: tron hodorogit ISP.; 2. dărăpănat (și fig.).
hodorogít, -ă adj. Stricat, deteriorat: căruță hodorogită. Fig. Iron. Îmbătrînit și slăbit: om hodorogit.
hodorogit adj. v. DEGRADAT. DETERIORAT. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎNVECHIT. RAMOLIT. RĂGUȘIT. SENIL. STRICAT. UZAT.
hodorogít, -ă, hodorogiți, -te, adj. – Stricat, distrus; răpciugos. – Din hodorogi (DEX, MDA).
a vorbi ca o moară hodorogită / ca o moară stricată expr. a pălăvrăgi, a turui, a trăncăni întruna, agasându-i pe cei din jur.

hodorogit dex

Intrare: hodorogit
hodorogit adjectiv
odorogit