Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru hoard─â

HO├üRD─é, hoarde, s. f. 1. Grupare ├«n care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceat─â, band─â de oameni care prad─â ╚Öi pustiesc; p. ext. armat─â cotropitoare. [Var.: h├│rd─â, o├írd─â s. f.] ÔÇô Din pol. horda, rus. orda.
HÓRDĂ s. f. v. hoardă.
OÁRDĂ s. f. v. hoardă.
HO├üRD─é, hoarde, s. f. 1. Grupare ├«n care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceat─â, band─â de oameni care prad─â ╚Öi pustiesc; p. ext. armat─â cotropitoare. [Var.: h├│rd─â, o├írd─â s. f.] ÔÇô Din pol. horda, rus. orda.
HÓRDĂ, horde, s. f. V. hoardă.
OÁRDĂ, oarde, s. f. v. hoardă.
HO├üRD─é, hoarde, s. f. 1. Grupare ├«n care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. V. trib. H├«rtii bo╚Ťite, c├«rpe, linguri, cioburi de str─âchini, buc─â╚Ťi de m─âm─âlig─â ╚Öi de p├«ne, ca la plecarea unei hoarde. SADOVEANU, O. VI 271. Hoarda Buceagului se mi╚Öca la porunca lui ca un singur om. id. ib. VII 25. 2. Ceat─â, band─â de oameni (├«narma╚Ťi) care prad─â ╚Öi pustiesc; armat─â cotropitoare. ÔÇô Variant─â: o├írd─â (ALECSANDRI, P. II 14, NEGRUZZI, S. I 272) s. f.
hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde
hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde
HOÁRDĂ s. 1. (IST.) ceată primitivă. (O ~ din comuna primitivă.) 2. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.)
HO├üRD─é ~e f. 1) (├«n evul mediu, la popoarele mongole ╚Öi turcice) Organiza╚Ťie militar-administrativ─â a nomazilor. ~a de Aur. 2) fig. O╚Ötire cotropitoare. ~e du╚Ömane. [Sil. hoar-] /<pol. horda, rus. orda
hoardă f. V. hordă și ordie.
hord─â f. 1. gloat─â r─ât─âcitoare: horde barbare; 2. ceat─â de oameni nedisciplina╚Ťi: hord─â de ╚Ťigani.
*hoárdă, V. urdie.
*h├│rd─â, V. urdie.
oárdă, V. urdie.
urd├şe f. (turc. ordu, orda, ordy, urdu, tab─âr─â, armat─â; ngr. ordi [scris ornti], bg. s├«rb. ordija, rus. ord├í, pol. [h]orda, it. orda, fr. germ. horde). Tab─âr─â p─âg├«neasc─â. Ceat─â de n─âv─âlitor─ş (ma─ş ales Turc─ş ╚Öi Tatar─ş). ÔÇô ╚śi ord├şe (Nec. 2, 403), oard─â (389) ╚Öi ├│rd─â. Az─ş (neol. dup─â fr.) ╚Öi hord─â ╚Öi hoard─â. V. po─şad─â.
HOARDĂ s. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.)
HOARDA DE AUR, stat feudal mongolo-t─âtar, ├«ntemeiat de Batu Han ├«n urma campaniilor de cucerire din 1236-1243 pe un vast terit., ce cuprindea Asia Central─â ╚Öi E Europei; capitala la Sarai-Batu, apoi la Berke Sarai. Apogeul puterii politice ╚Öi militare, precum ╚Öi al expansiunii teritoriale a H. de A. a fost atins ├«n timpul hanilor Uzbek (1313-1341) ╚Öi Djanibek (1342-1357). ╚śi-a extins domina╚Ťia ╚Öi asupra unei p─âr╚Ťi a spa╚Ťiului rom├ónesc. Cnezatele ruse╚Öti s-au aflat ├«n raporturi de vasalitate fa╚Ť─â de H. ├Än a doua jum─âtate a sec. 14 a ├«nceput procesul de destr─âmare a H. de A., pe ruinele c─âreia s-a constituit, ├«n sec. 15, mai multe forma╚Ťiuni, printre care hanatele Crimeea (c. 1430), Kazan (1438) ╚Öi Astrahan (1466).
OÁRDĂ s. f. v. hoardă.

Hoard─â dex online | sinonim

Hoard─â definitie

Intrare: hoard─â
hoard─â substantiv feminin
hord─â
oard─â