HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

hipocíclu s. n. → ciclu

HIPOCÍCLU s.m. și n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. [Pl. -li, -luri. / < fr. hypocycle].

HIPOCÍCLU s. n. cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc cu bază fix. (< fr. hypocycle)