Dicționare ale limbii române

18 definiții pentru harpagon

arpagón sm vz harpagon
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [Var.: arpagón s. m.] – Din fr. harpagon.
ARPAGÓN, arpagoni, s. m. V. harpagon.
HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om avar, zgârcit; zgârie-brânză. [Var.: arpagón s. m.] – Din fr. harpagon.
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
HARPAGÓN, harpagoni, s. m. Om foarte zgîrcit, avar. – Variantă: arpagón s. m.
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
harpagon (tip uman) s. m., pl. harpagóni
harpagón s. m., pl. harpagóni
HARPAGÓN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
ARPAGÓN s.m. v. harpagon.
HARPAGÓN s.m. Om zgârcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière].
HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon)
HARPAGÓN ~i m. rar Persoană extrem de zgârcită; zgârie-brânză. /Din Harpagon n. pr.
Harpagon m. 1. personaj dintr’o comedie de Molière; 2. om foarte avar.
*harpagón m. (d. Harpagon, un personagiŭ din Avaru luĭ Molière, d. vgr. ῾arpagé, răpire, furt, ῾arpázo, răpesc. V. harpĭe). Mare avar. – Fem. -oánă, pl. e.
harpagon s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

harpagon definitie

harpagon dex

Intrare: harpagon
arpagon admite vocativul substantiv masculin
harpagon substantiv masculin admite vocativul