Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru harpagon

arpag├│n sm vz harpagon
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
HARPAG├ôN, harpagoni, s. m. Om avar, zg├órcit; zg├órie-br├ónz─â. [Var.: arpag├│n s. m.] ÔÇô Din fr. harpagon.
ARPAGÓN, arpagoni, s. m. V. harpagon.
HARPAG├ôN, harpagoni, s. m. Om avar, zg├órcit; zg├órie-br├ónz─â. [Var.: arpag├│n s. m.] ÔÇô Din fr. harpagon.
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
HARPAG├ôN, harpagoni, s. m. Om foarte zg├«rcit, avar. ÔÇô Variant─â: arpag├│n s. m.
ARPAGÓN s. m. v. harpagon.
harpagon (tip uman) s. m., pl. harpag├│ni
harpag├│n s. m., pl. harpag├│ni
HARPAGÓN s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
ARPAGÓN s.m. v. harpagon.
HARPAG├ôN s.m. Om zg├órcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon ÔÇô eroul piesei ÔÇ×AvarulÔÇŁ de Moli├Ęre].
HARPAGÓN s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon)
HARPAGÓN ~i m. rar Persoană extrem de zgârcită; zgârie-brânză. /Din Harpagon n. pr.
Harpagon m. 1. personaj dintrÔÇÖo comedie de Moli├Ęre; 2. om foarte avar.
*harpag├│n m. (d. Harpagon, un personagi┼ş din Avaru lu─ş Moli├Ęre, d. vgr. ß┐żarpag├ę, r─âpire, furt, ß┐żarp├ízo, r─âpesc. V. harp─şe). Mare avar. ÔÇô Fem. -o├ín─â, pl. e.
harpagon s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Harpagon dex online | sinonim

Harpagon definitie

Intrare: harpagon
arpagon admite vocativul substantiv masculin
harpagon substantiv masculin admite vocativul