Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru halo

HAL├ô, halouri, s. n. 1. Fenomen optic care const─â ├«n apari╚Ťia unor inele luminoase ├«n jurul Soarelui sau al Lunii care se datore╚Öte reflexiei, refrac╚Ťiei ╚Öi dispersiei luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n atmosfer─â la mari ├«n─âl╚Ťimi; cearc─ân (2). 2. Zon─â luminoas─â care ├«ncercuie╚Öte imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. [Var.: hal├│u s. n.] ÔÇô Din fr. halo.
HALÓU s. n. v. halo.
HAL├ô, halouri, s. n. 1. Cerc luminos, colorat, care apare ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice ├«n jurul soarelui sau al lunii ╚Öi care se datore╚Öte reflexiei ╚Öi refrac╚Ťiei luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n atmosfer─â la mari ├«n─âl╚Ťimi; cearc─ân (2). 2. Zon─â luminoas─â care ├«ncercuie╚Öte imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. ÔÇô Din fr. halo.
HAL├ô, halouri, s. n. 1. Cerc luminos care apare ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice ├«n jurul soarelui sau al lunii. (Fig.) Se repezi la pulverizator s─â-╚Öi ├«nv─âluie sora ├«ntr-un halo de pulbere lichid─â ╚Öi parfumat─â. C. PETRESCU, C. V. 169. 2. (├Än fotografie) Aureol─â care ├«ncercuie╚Öte, pe o plac─â sensibil─â, imaginea fotografic─â a unui punct foarte luminos (╚Öi ├«n cuprinsul c─âreia detaliile dispar).
hal├│ / hal├│u s. n., art. hal├│ul; pl. hal├│uri
hal├│ s. n., art. hal├│ul; pl. hal├│uri
HAL├ô s. (ASTRON.) (pop.) cearc─ân, (├«nv.) ╚Ť─ârc─âlan. (~ul este un meteor optic.)
HAL├ô s.n. 1. Coroan─â luminoas─â ╚Öi colorat─â care apare uneori ├«n jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii ╚Öi difuziuni puternice ├«n strat ├«n cazul ilumin─ârii acestuia cu fascicule luminoase intense ╚Öi ├«nguste. 3. Aureol─â. [< fr. halo, cf. gr. halos ÔÇô disc].
HAL├ô3 s. n. 1. cerc luminos, colorat, ├«n jurul Soarelui sau al Lunii, datorit─â prezen╚Ťei cristalelor de ghea╚Ť─â. ÔŚŐ (p. ext.) cerc luminos difuz ├«n jurul unei surse luminoase. 2. iradia╚Ťie luminoas─â pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ├«n jurul unui punct str─âlucitor, ca urmare a producerii unor reflexii ╚Öi difuziuni puternice ├«n strat. 3. (fig.) aureol─â, nimb. (< fr. halo, gr. halos)
HAL├ô ~uri n. 1) astr. Forma╚Ťie luminoas─â circular─â, colorat─â care, ├«n anumite condi╚Ťii atmosferice, apare ├«n jurul Soarelui sau Lunii. 2) Zon─â luminoas─â ce ├«nconjoar─â imaginea fotografic─â a unui punct str─âlucitor. [Art. haloul] /<fr. halo
HALO s. (ASTRON.) (pop.) cearc─ân, (├«nv.) ╚Ť─ârc─âlan. (~ul este un meteor optic.)
HAL├ô (< fr. {i}; {s} gr., lat.) s. n. 1. Fenomen optic (fotometeor) care const─â ├«n apari╚Ťia unor inele luminoase ├«n jurul Soarelui sau al Lunii, datorit─â refrac╚Ťiei, reflexiei ╚Öi dispersie luminii ├«n cristalele de ghea╚Ť─â aflate ├«n suspensie ├«n atmosfera ├«nalt─â. 2. Zon─â luminoas─â care apare pe fotografii ├«n jurul imaginii unui punct str─âlucitor. 3. Fenomen psihologic normal, frecvent ├«nt├ólnit, const├ónd ├«n contagiunea ╚Öi influen╚Ťarea percep╚Ťiei ╚Öi a evalu─ârii sau a aprecierii unui subiect (poate fi pozitiv sau negativ).

Halo dex online | sinonim

Halo definitie

Intrare: halo
halou substantiv neutru
halo substantiv neutru