HALÁT3, halaturi, s. n. (Regional) Funie groasă, parîmă. Corabia-mi vedea, Lîngă ea venea. Un halat apuca, Sus că se urca. PĂSCULESCU, L. P. 291.

HALÁT3, halaturi, s. n. (Reg.) Funie groasă, parâmă. – Tc. halat.

halát (sculă, funie) s. n., pl. haláturi

halát (haláturi), s. n. – Frînghie, funie. – Var. (Olt.) alat. Tc. halat.