Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru hârcâit

HĂRCĂÍT s. n. v. hârcâit.
HÂRCÂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi.
HĂRCĂÍT s. n. v. hârcâit.
HÂRCÂÍT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi.
HĂRCĂÍT s. n. v. hîrcîit.
HÎRCÎÍT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăít s. n.
hârcâít s. n.
hârcâít s. n.
HÂRCÂÍT s. v. hârâială.
HÎRCÎIT s. hîrcîială, hîrîială, horcăială.

hârcâit definitie

hârcâit dex

Intrare: hârcâit
hărcăit
hârcâit