gâdilare sf [At: DA ms / V: ~liri / Pl: ~lări / E: gâdila] 1 Atingeri ușoare și rapide pe anumite porțiuni ale corpului cuiva spre a-i produce, fară voie, râsul Si: (rar) gâdilat (1), gâdilătură (1), gâdileală (1) Cf gâdila (1). 2 (Fig) Lingușire.

gâdilire sf vz gâdilare

GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila.

GÂDILÁRE, gâdilări, s. f. Acțiunea de a (se) gâdila și rezultatul ei; gâdilat. – V. gâdila.

GÂDILÍ vb. IV v. gâdila.

GÎDILÁRE s. f. Acțiunea de a gîdila.

gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilắrii; pl. gâdilắri

gâdiláre s. f., g.-d. art. gâdilării; pl. gâdilări

GÂDILÁRE s. gâdilat, gâdilătură.

GÎDILARE s. gîdilat, gîdilătură.