GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte.

GRÓTĂ, grote, s. f. Peșteră, cavernă. Grota albastră de la Capri. ▭ Flacăra roșie a focului ardea fără încetare, ca în grota lui Vulcan. ANGHEL, PR. 82. La poalele muntelui Atlas, într-o grotă fermecată, cu păreții de marmoră albă, trăia... tînăra fiică a lui Okeanos. ANGHEL-IOSIF, C. L. 187.

grótă s. f., g.-d. art. grótei; pl. gróte

grótă s. f., pl. gróte

GRÓTĂ s. v. peșteră.

GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr. grotte, it. grotta].

GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr. grotte)

GRÓTĂ ~e f. livr. Cavitate subterană naturală, cu ieșire la suprafață. /<fr. grotte

grotă f. peșteră (într’un munte).

*grótă f., pl. e (fr. grotte, d. it. grotta, care vine d. lat. crypta. V. criptă). Cavernă, peșteră (naturală saŭ făcută de oamenĭ).

GROTĂ s. (GEOGR.) cavernă, peșteră, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

grótă, grote, s.f. – Peșteră. ♦ (top.) Grota de la Dealu Crucii este situată pe versantul estic al Dealului Crucii (Baia Mare). Are o lungime de 100 m și o înălțime de 15 m. Grota a fost săpată de căutătorii de aur. Din loc în loc se văd „galeriile piticilor” (cu un diametru de o jumătate de metru) (Portase, 2006: 20-22); Grota din Șurdești, are o lungime de 15 m, este ascendentă și s-a format prin infiltrarea apelor și dezagregarea rocilor eruptive. Este situată la ieșirea din Șurdești, spre Cavnic, în stâncăria de la Piatra Roșie (Portase, 2006: 43); Grota lui Doboș este situată în apropiere de loc. Rona de Jos. Are o lungime de doar 10 m. Pe un bloc de gresie s-au descoperit însemne rupestre. Doboș a fost un haiduc ucrainean din sec. XVIII (Portase, 2006: 31). – Din fr. grotte (DEX, MDA) < it. grotta < lat. crypta (Scriban).

GROTA MIRESEI, lac carsto-salin în orașul Slănic, jud, Prahova, cantonat în mijlocul Muntelui de Sare; supr.: 1.300 m²; ad. max.: 32 m. Rezervație naturală.

grotă, grote s. f. 1. arest; închisoare. 2. bar de noapte.