grenadă definitie

21 definiții pentru grenadă

gârna sf vz grenadă
GRANÁTĂ s. f. v. grenadă.
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.
GRANÁTĂ s. f. V. grenadă.
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. Proiectil ușor, alcătuit dintr-un corp metalic alungit, o încărcătură explozivă și un focos, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect de forma unei grenade (1), folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă atletică practicată cu acest obiect. [Var.: (pop.) granátă s. f.] – Din fr. grenade. Cf. it. granata, germ. Granate.
GRANÁTĂ1 s. f. v. grenadă.
GRENÁDĂ, grenade, s. f. 1. (Uneori determinat prin «de mînă») Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mîna sau cu un aparat special. (Fig.) Mi-au fost cuvintele grenadă Ce-a izbutit în cuib dușman să cadă. BENIUC, S. 64. 2. (Sport) Proiectil de formă cilindrică, prevăzut cu mîner, folosit în atletism pentru aruncarea la distanță sau la țintă. Așezați pe o bancă în partea dreaptă a stadionului, finaliștii la proba de aruncare a grenadei își așteaptă rîndul la întrecere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753. – Variantă: granátă (CAMILAR, TEM. 290, BĂLCESCU, O. II 130) s. f.
GRANÁTĂ1 s. f. v. grenadă.
grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde
grenádă s. f., g.-d. art. grenádei; pl. grenáde
GRANÁTĂ2 s.f. v. grenadă.
GRENÁDĂ s.f. 1. Proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. Obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosit în atletica ușoară la probele de aruncare. [Var. granată, grenată s.f. / < fr. grenade, cf. lat. grenatus – umplut cu material granulos].
GRENÁTĂ s.f. v. grenadă.
GRENÁDĂ s. f. 1. proiectil exploziv care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2. obiect cilindric (cu mâner), imitând grenada (1), folosită în atletica ușoară la probele de aruncare. (< fr. grenade)
granátă (granáte), s. f.1. Rodie. – 2. Silicat natural de calciu. – 3. Proiectil ușor. – Var. (înv.) granat, grenat, grănat. Lat. (malum) granatum (sec. XVIII). Este dublet de la grenadă, s. f. (proiectil ușor), din fr. grenade. – Der. granatar, s. m. (înv., grenadier); grenadir, s. m. (înv., grenader), din germ. Grenadier; grenadier, s. m. din fr. grenadier.
GRENÁDĂ ~e f. 1) Proiectil cu încărcătură explozivă, care se aruncă cu mâna sau cu un dispozitiv special. 2) sport Obiect asemănător cu un astfel de proiectil, folosit în probele atletice de aruncări. 3) Sport practicat cu acest obiect. /<fr. grenade
granată f. glonț plin de praf ce s’asvârle cu mâna în mijlocul dușmanului: aruncând în creștini granate și pietre BĂLC. [Nemț. GRANATE, obuz].
*granátă f., pl. e (it. granata, d. grano, grăunte; fr. grenade). Rodie. Mică bombă explozivă care se aruncă în dușmanĭ (deja la N. Cost. 2, 107). Ornament care reprezentă o granată explodînd și care se poartă pe uniformele militare. – Și grenadă (barb. fr.). V. cumbara.
grenádă, grenadier saŭ -dir, V. granat-.
*grenátă f., pl. e. Formă greșită (nicĭ it., nicĭ fr.) îld. granată.
pieptănat cu grenada expr. (adol., glum.) cu părul vâlvoi, ciufulit.

grenadă dex

Intrare: grenadă
grenadă substantiv feminin
granată substantiv feminin
grenată substantiv feminin
gârnată