GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

GRAMATICALIZÁRE, gramaticalizări, s. f. Faptul de a se gramaticaliza. – V. gramaticaliza.

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizắrii; pl. gramaticalizắri

gramaticalizáre s. f., g.-d. art. gramaticalizării; pl. gramaticalizări

GRAMATICALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) gramaticaliza și rezultatul ei; folosire a unui element lexical denotativ ca simplu element gramatical. [< gramaticaliza, după fr. grammaticalisation].

GRAMATICALIZÁRE s. f. (< gramaticalizá, după fr. grammaticaliser): fenomen lingvistic complex, strâns legat de abstractizarea cuvintelor, de slăbirea sau pierderea conținutului lor noțional, lexical și afectiv, a cărui consecință este transformarea cuvintelor în instrumente gramaticale (cu semnificație gramaticală abstractă); fenomen lingvistic prin care se face trecerea cuvintelor independente semantic în categoria cuvintelor golite de sens lexical, a instrumentelor gramaticale. Este un proces lent și gradat care se perpetuează de-a lungul secolelor, ducând la întărirea caracterului analitic al limbii. Cel mai concludent exemplu din acest punct de vedere este dat de către articol (v. și abstractizare, instrument gramatical).