ghíjură f., pl. ĭ (d. ghijă). Olt. Pl. Ștulețĭ pipernicițĭ (rev. I. Crg. 3, 186, și ArhO. 1928, 158), numițĭ și glodurĭ și (est) cucurujĭ.

gloduri, (engl.= mud volcano), → vulcan noroios.