5 definiții pentru ghemuit
GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te,
adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (
1).
2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. –
V. ghemui. GHEMUÍT2, -Ă, ghemuiți, -te,
adj. 1. Strâns, făcut (ca un) ghem1 (
1).
2. Care se află în număr mare pe un spațiu redus; înghesuit2. –
V. ghemui. GHEMUÍT, -Ă, ghemuiți, -te,
adj. Strîns ca un ghem. Mergem ghemuiți, ne întîlnim cu cîte un vagonet și trebuie să căutăm loc unde să ne putem încrucișa. BOGZA, Ț. 67. S-a făcut de două ori mai mică, ghemuită acolo, pe pervazul ferestrei, ca un punctișor alb, și a așteptat. POPA, V. 34. ◊
Fig. Se iveau case acoperite cu stuf cenușiu, ghemuite pe lîngă drum; prin gropi. DUMITRIU, N. 15. Deodată strînse frîul, ascultînd, cu inima ghemuită. SADOVEANU, F. J. 53.
GHEMUÍT adj. 1. v. chircit. 2. strâns, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 3. v. îngrămădit. GHEMUIT adj. 1. chircit, contractat, închircit, strîns, zgîrcit, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. strîns, (Mold.) încinchit. (Stă ~.) 3. îndesat, înghesuit, îngrămădit. (Stăteau ~ ca vai de lume.) Ghemuit dex online | sinonim
Ghemuit definitie