GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

GÁIBE s. f. pl. (Fam.) Picioare (prea lungi); gaibarace, gaide. – Cf. gaidă.

GÁIBE s. f. pl. Gaibarace, gaide (2). Ercule îi mai dete vro cîțiva pumni în cap... și numai ce... leul începe a șovăi, și o dată, buf! căzu cu gaibele în sus. ISPIRESCU, U. 32. Aoleo! A întors pe Niță cu gaibele în sus! GHICA, S. 276.

gáibe s. f. pl.

GÁIBE s. pl. v. picior.

gaibe s. pl. v. PICIOR.

gaibe s. f. pl. picioare