gabăr sm vz gabur

gabor sm vz gabur

gabur sm [At: ȘEZ. II, ap. DA ms / V: ~băr, ~bor / Pl: ~i / E: mg Gabor „Gavril”] (Trs; Mol) 1 (În porecle) Prost. 2 (În poveștile populare) Conte. 3 (Îf ~bor) Polițist. 4 (Îf ~bor) Comisar. 5 (Îf ~bor) Sergent de stradă.

gábur (-ri), s. m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „țăran”.

GÁBOR, Áron (1814-1849, n. Brețcu, jud. Covasna), revoluționar secui. În timpul Revoluției din 1848-1849 din Transilvania, a organizat rezistența antihabsburgică în ținutul Scaunelor secuiești.

GÁBOR, Dennis (1900-1979), fizician britanic de origine ungară. Prof. univ. la Londra. Contribuții în optica fizică, teoria plasmei, microscopia electronică ș.a. Inventator al holografiei (1948). Premiul Nobel pentru fizică (1971).

gabor, gabori s. m. (intl.) 1. polițist. 2. subofițer de penitenciar; gardian. 3. țigan ungur.

gabor blat expr. (intl.) polițist corupt.