făurire sf [At: CONTEMP., 1949, nr 160, 2/1 / Pl: ~ri / E: făuri] 1 (Înv) Prelucrare (prin forjare cu ciocanul) a unui metal. 2 (Înv) Confecționare (1). 3 (Fig) Creare (1). 4 (Fig) Construire (1).

FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.

FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, construire. [Pr.: fă-u-] – V. făuri.

FĂURÍRE s. f. Acțiunea de a făuri; creare, înfăptuire, construire. Marxism-leninismul pornește de la ideea că făurirea unei puternice baze economice socialiste este condiția fundamentală a viitorului fericit al poporului muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 1/2. – Pronunțat: fă-u-.

făuríre (fă-u-) s. f., g.-d. art. făurírii

făuríre s. f. (sil. fă-u-), g.-d. art. făurírii

FĂURÍRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 2. v. realizare.

FĂURIRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 2. executare, execuție, facere, realizare. (~ unei opere durabile.)