13 definiții pentru făta
făta vt [At: DOSOFTEI, PS. 26 / Pzi 3: fată / E: ml fetare] 1 (D. mamifere) A naște. 2 (Dep; d. oameni) A naște. 3 (Fig; irn) A produce. FĂTÁ, pers. 3 fátă,
vb. I.
Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. –
Lat. fetare. FĂTÁ, pers. 3 fátă,
vb. I.
Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. –
Lat. fetare. FĂTÁ, pers. 3 fátă,
vb. I.
Tranz. (Folosit și absolut; despre animale mamifere) A naște, a face pui. Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. ◊
Fig. Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274.
fătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 fátă
fătá vb., ind. prez. 3 sg. fátă FĂTÁ vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.) fătá (fătát, fătát), vb. – A făta. –
Mr. fitare, fet,
megl. fet.
Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR),
cf. sard. fedare,
sicil. fitari,
abruz. fetá,
march. fetâ,
piem. fe (în
sicil. și
abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar.
Der. fătăciune,
s. f. (fătat al oilor;
înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu
suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din
lat. fetationem); fătăciunat,
s. n. (
înv., numărătoare a turmelor); fătat,
s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare,
adj. (care fată); fătătoare,
s. f. (care fată; organ genital al vacii).
A FĂTÁ pers. 3 fátă tranz. (despre femelele animalelor mamifere) A face să apară pe lume. /<lat. fetare fătà v.
1. a naște pui, vorbind de animale: caprele au fătat;
2. fig. a produce (ironic): a făta niște stihuri schilăvoase NEGR. [Lat. FETARE].
2) făt, a
-á v. tr. (lat. fêtare, a oŭa. Tot de aicĭ și fecund, făt 1, fată. – Făt, fețĭ, fată, fătăm; să fete). Nasc, vorbind de mamifere.
FĂTA vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.) la anul, când o făta bostanul expr. (
iron.) niciodată.
Făta dex online | sinonim
Făta definitie
Intrare: făta
făta verb grupa I conjugarea I