fașie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 36 / P: fa-și-e / V: fășie / Pl: fășii / E: fașă + -ie] (Reg) 1 Fașă (2). 2-3 Fâșie (1, 5).

fășie¹ sf vz fașie

fâșie sf [At: MINEIUL (1776), 115/2/ V: făș~ / Pl: ~ii / E: fașă + -ie] 1 Bucată lungă și îngustă tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2 (Pan) Bucată de pământ lungă și îngustă. 3 (Rar; imp) Strat. 4 (Reg; rar) Fașă (2). 5 (Ban) Mănunchi (cât se poate cuprinde cu mâinile).

FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

FĂȘÍE s. f. v. fâșie.

FÂȘÍE, fâșii, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă (de material textil, de piele etc.), tăiată sau ruptă dintr-o bucată mai mare. 2. Suprafață lungă și îngustă de teren. [Var.: fășíe s. f.] – Fașă + suf. -ie.

FĂȘÍE s. f. v. fîșie.

FÎȘÍE, fîșii, s. f. 1. Bucată lungă și subțire (de pînză, de piele sau de altă materie), uneori tăiată sau sfîșiată dintr-o bucată mai mare. Călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. ◊ Fig. Luminile caselor scunde strecurau prin geamurile aburite fîșii subțiri de aur. SADOVEANU, O. IV 152. Jos, spre miazăzi, se deschisese o fîșie de cer albastru. REBREANU, R. I 77. O fîșie nesfîrșită Dintr-o pînză pare calea, Printre holde rătăcită. COȘBUC, P. I 220. ♦ (Rar) Filon. Între roci masive, strîns încleștate una de alta, fîșii abia perceptibile de aur te fac să citești ca în palmă destinul clocotit al oamenilor. BOGZA, Ț. 9. 2. Bucată de pămînt lungă și îngustă, de obicei cultivabilă. Are o fîșie de pămînt pentru grădină. – Variantă: fășíe (SAHIA, N. 40, GÎRLEANU, N. 151, EMINESCU, O. I 132, TEODORESCU, P. P. 241) s. f.

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

fâșíe s. f., art. fâșía, g.-d. art. fâșíei; pl. fâșíi, art. fâșíile

FÂȘÍE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele.) 2. v. bandă. 3. bucată. 4. v. rază.

FÂȘÍE ~i f. Bucată lungă și îngustă din ceva. ~ de pământ. ~ de lumină. [Art. fâșia; G.-D. fâșiei; Sil. și-e] /fâșă + suf. ~ie

fășie f. 1. legătură lungăreață: o fășie de pânză; fig. o fășie de lumină, de imagini; 2. petec de pământ: cu o fășie tot n’avem moșie PANN. [Derivat din fașă].

fășíe, V. fîșie.

fî́șie și fîșíe (est) și fășíe (vest) f. (d. fașă). Bucată de stofă saŭ de hîrtie lungă și supțire: o fîșie de pînză. Fig. Dungă, dîră, fascicul: o fîșie de raze. O fîșie de moșie, o sfoară, o curea de moșie.

FÎȘIE s. 1. șuviță, (Mold.) șușăniță. (O ~ de piele.) 2. bandă, bantă, ștraif. (O ~ la mînecile cămășii.) 3. bucată, limbă, petic, sprînceană. (O ~ de pădure.) 4. dîră, dungă, fascicul, rază, trîmbă, (fig.) sprînceană. (O ~ de lumină.)