FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.

FUNCȚIONÁRE, funcționări, s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. funcționa.

FUNCȚIONÁRE s. f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. Buna funcționare a unui aparat. ▭ Sfaturile populare și-au dovedit în cei cîțiva ani de funcționare superioritatea asupra vechilor organe administrative locale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2784. – Pronunțat: -ți-o-.

funcționáre (func-ți-o-) s. f., g.-d. art. funcționắrii; pl. funcționắri

funcționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. funcționării; pl. funcționări

FUNCȚIONÁRE s. mers. (~ unui ceasornic.)

FUNCȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a funcționa și rezultatul ei. [< funcționa].

funcționare f. acțiunea unei mașini în mișcare.

FUNCȚIONARE s. mers. (~ unui ceasornic.)