FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.

FUMÁR, fumare, s. n. Deschizătură făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe; hogeag, bageacă. – Lat. fumarium.

FUMÁR, fumare, s. n. Deschidere făcută în acoperișul caselor de la țară, pentru a permite ieșirea fumului din sobe: bageacă.

fumár s. n., pl. fumáre

fumár s. n., pl. fumáre

FUMÁR s. v. campadură, cămin, coș, horn.

fumar, coșul de fum, la o casă țărănească.

fumar s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.