FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. – V. frustra.

FRUSTRÁRE, frustrări, s. f. Acțiunea de a frustra.

frustráre s. f., g.-d. art. frustrắrii; pl. frustrắri

frustráre s. f., g.-d. art. frustrării; pl. frustrări

FRUSTRÁRE s. frustrație. (Sentiment de ~.)

FRUSTRÁRE s.f. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei; frustrație. [< frustra].

*frustrațiúne f. (lat. frustrátio, -ónis). Acțiunea de a frustra. – Și -áție, dar ob. -áre.

FRUSTRÁRE (< frustra, după fr.) s. f. 1. Acțiunea de a frustra și rezultatul ei. 2. (PSIH., SOCIOL.) Stare afectivă negativă, creată unui individ sau unui grup, atunci când o reacție orientată spre un scop este contrariată sau când aspirațiile cresc peste nivelul mijloacelor disponibile pentru realizarea lor; sentiment generat de această situație.