Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru frig

FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatur─â sc─âzut─â a mediului ambiant, care d─â senza╚Ťia de rece. ÔÖŽ Senza╚Ťie de rece provocat─â de temperatura joas─â a mediului. 2. (La pl.) Temperatur─â ridicat─â a unui bolnav; tremur cauzat de senza╚Ťia de rece, care preced─â uneori o stare febril─â; frisoane. ÔÖŽ Malarie. ÔÖŽ Fig. Stare de nelini╚Öte, de agita╚Ťie puternic─â; emo╚Ťie. [Var.: (pop., 2) fr├şgur─â s. f.] ÔÇô Lat. frigus, -oris.
FR├ŹGUR─é s. f. v. frig.
FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatur─â sc─âzut─â a mediului ambiant, care d─â senza╚Ťia de rece. ÔÖŽ Senza╚Ťie de rece provocat─â de temperatura joas─â a mediului. 2. (La pl.) Temperatur─â ridicat─â a unui bolnav; tremur cauzat de senza╚Ťia de rece, care preced─â uneori o stare febril─â; frisoane. ÔÖŽ Malarie. ÔÖŽ Fig. Stare de nelini╚Öte, de agita╚Ťie puternic─â; emo╚Ťie. [Var.: (pop., 2) fr├şgur─â s. f.] ÔÇô Lat. frigus, -oris.
FR├ŹGUR─é s. f. v. frig.
FRIG, (2) friguri, s. n. 1. Temperatur─â joas─â a aerului, care d─â senza╚Ťia de rece. B─âtr├«na sim╚Ťi frigul cum o ├«nv─âluise din cap p├«n─â-n picioare. CAMILAR, TEM. 13. ╚śi z─âu, p-aici a╚Öa-i de frig, C├«t crap─â-n trei ╚Öi-n opt cojocul, Se face bradul tot covrig ╚śi-nghea╚Ť─â flac─âra ╚Öi focul! CO╚śBUC, P. II 231. Frigul ud m─â p─âtrundea, sim╚Ťeam c─â-mi ├«nghea╚Ť─â pulpele ╚Öi bra╚Ťele. CARAGIALE, P. 37. Striga c├«t ├«l lua gura c─â moare de frig. CREANG─é, P. 239. ╚śi, de frig, la piept ╚Öi-ncheie, tremur├«nd, halatul vechi. EMINESCU, O. I 132. ÔÖŽ Senza╚Ťie de rece provocat─â de temperatura joas─â a mediului. (Fig.) Moartea, ce-a trecut a╚Öa de-aproape Mi-a l─âsat un frig ├«n suflet ╚Öi o cea╚Ť─â pe pleoape. DAVILA, V. V. 50. ÔŚŐ (Construit cu verbul ┬źa fi┬╗ ╚Öi cu subiectul logic ├«n dativ) Ne era frig numai la nas. BENIUC, V. 24. ╚Üie nu ╚Ťi-i frig, f─âtu-meu? ALECSANDRI, T. I 328. 2. (Numai la pl.) Temperatur─â ridicat─â a unui bolnav (v. febr─â); tremur cauzat de senza╚Ťia de rece care precede uneori o stare febril─â; (adesea ├«n construc╚Ťie cu verbele ┬źa c─âp─âta┬╗, ┬źa scutura┬╗, ┬źa apuca┬╗, uneori determinat prin ┬źde balt─â┬╗) boal─â cauzat─â de un agent patogen ╚Öi transmis─â prin intermediul unei specii de ╚Ť├«n╚Ťar (v. malarie). M├«inile mi-erau reci, gura amar─â ╚Öi uscat─â ca de friguri. VLAHU╚Ü─é, O. A. 150. S├«nt to╚Ťi bolnavi, ╚Öi el ╚Öi femeia ╚Öi copilul ÔÇô frigurile de balt─â. CARAGIALE, O. I 284. Nici tu junghi, nici tu friguri, nici o alt─â boal─â nu s-a lipit de noi. CREANG─é, A. 28. El e singurul localnic care n-a c─âp─âtat friguri. NEGRUZZI, S. I 318. ÔŚŐ Friguri galbene v. galben. ÔÖŽ Fig. Stare de nelini╚Öte, agita╚Ťie puternic─â; emo╚Ťie. Domi╚Ťian, coprins de frigurile examenului, vedea ├«n el mai mult un sprijin, o ├«mb─ârb─âtare. BASSARABESCU, V. 10.
FR├ŹGUR─é s. f. (Popular) Friguri. ╚śi s─â a╚Ť├«╚Ť─â boale, ╚Öi urmeaz─â mai v├«rtos frigura. PISCUPESCU, O. 183. De frigur─â te treze╚Öti, Dar de dor te pr─âp─âde╚Öti. HODO╚ś, P. P. 88.
frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fr├şguri
frig s. n., (frisoane, malarie) pl. fr├şguri
BURUIANA-FR├ŹGURILOR s. v. piperul-lupului, popilnic.
BURUIAN─é-DE-FR├ŹGURI s. v. fierea-p─âm├óntului, laptele-cucului, potroac─â, traista-ciobanului, ╚Ťintaur─â.
FRIG s. 1. r─âceal─â, rece. (Afar─â e ~.) 2. (la pl.) v. frisoane. 3. (la pl.) v. febr─â. 4. friguri (palustre) v. malarie.
FRIGURI PALUDEÉNE s. pl. v. friguri (palustre), impaludism, malarie, paludism.
M─éR─éRA╚ś-DE-FR├ŹGURI s. v. p─âducherni╚Ť─â.
R─éD─éCIN─é-DE-FR├ŹGURI s. v. rodul-p─âm├óntului.
Frig Ôëá cald, c─âldur─â
frig (fr├şguri), s. n. ÔÇô 1. Temperatur─â sc─âzut─â care d─â senza╚Ťia de rece. ÔÇô 2. (Pl.) Febr─â. ÔÇô Mr., megl. frig. Lat. frß┐Ĺgus (Pu╚Öcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), cf. sard. fr├şus (Wagner 112), v. it. frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuv├«ntului la pl., atestat ├«nc─â din lat. pop. cf. Densusianu, Hlr., 190. Der. frigor, s. m. (plant─â, Erythraea centarium), numit─â astfel datorit─â folosirii ei ├«n medicina popular─â; friguros, adj. (rece; care se ├«nc─âlze╚Öte greu), care ar putea reprezenta de asemenea ├«n mod direct lat. frß┐Ĺgor┼Źsus (Pu╚Öcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), cf. sard. frigorosu, fr. frileux; ├«nfrigo╚Öa, vb. (rar, a r─âci); ├«nfrigurat, adj. (febril, cu c─âlduri; care tremur─â, ├«nfiorat; febril, gr─âbit), al c─ârui ultim sens este ├«mprumut din fr. f├ębrile, cf. montanesul afrigolado.
FRIG ~uri n. 1) Stare atmosferic─â ce se caracterizeaz─â prin temperatur─â joas─â a aerului. 2) Senza╚Ťie de rece c─âuzat─â de o astfel de stare atmosferic─â. 3) la pl. Boal─â molipsitoare introdus─â ├«n organism prin ├«n╚Ťep─âtura unui ╚Ť├ón╚Ťar, care se manifest─â prin temperatur─â ├«nalt─â ╚Öi frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emo╚Ťie puternic─â, de nelini╚Öte, de agita╚Ťie. /<lat. frigus, ~oris
frig n. 1. temperatur─â rece: frigul e ├«ntre r─âcoare ╚Öi ger; 2. sensa╚Ťiunea-i nepl─âcut─â: mi-e frig. [Lat. FRIGUS]. V. friguri.
friguri n. pl. 1. stare boln─âvicioas─â caracterizat─â prin accelerarea pulsului ╚Öi prin augmentarea c─âldurei corpului: friguri galbene, boal─â infec╚Ťioas─â din ╚Ť─ârile tropicale, caracterizat─â prin colora╚Ťiunea galben─â a pielii; 2. fig. agita╚Ťiune foarte vie, pasiune dezordonat─â. [Plural din frig (lat. medieval FRIGORA, friguri): febra, ├«n special cea intermitent─â, prezint─â accese compuse alternativ din fiori, c─âldur─â ╚Öi sudoare (cf. fiori)].
1) frig n. (lat. frigus). Lips─â de c─âldur─â, temperatur─â rece: frigu e ├«ntre r─âcoare ╚Öi ger. Sensa╚Ťiunea nepl─âcut─â cauzat─â de aceast─â temperatur─â rece: m─ş-e frig. Pl. Frigur─ş, febr─â, o boal─â microbian─â care te face s─â-╚Ť─ş fie c├«nd frig, c├«nd foarte cald ╚Öi pe care o expulseaz─â chinina. Fig. Agita╚Ťiune: frigurile politici─ş.
buruiana-frigurilor s. v. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC.
buruiană-de-friguri s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. LAPTELE-CUCULUI. POTROACĂ. TRAISTA-CIOBANULUI. ȚINTAURĂ.
FRIG s. 1. r─âceal─â, rece. (Afar─â e ~.) 2. (MED.; la pl.) frisoane (pl.), scutur─âtur─â, tremur, tremur─âtur─â, tremurici, (rar) scutur. (L-au l─âsat ~.) 3. (MED.; la pl.) c─âlduri (pl.), febr─â, fierbin╚Ťeal─â, temperatur─â, (pop.) ar╚Öi╚Ť─â, (reg.) n─âpl─âial─â, vipie, (├«nv.) aprinzeal─â, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.) 4. (MED.) friguri (palustre) = impaludism, malarie, paludism, (rar) friguri paludeene (pl.).
friguri paludeene s. pl. v. FRIGURI (PALUSTRE). IMPALUDISM. MALARIE. PALUDISM.
mărăraș-de-friguri s. v. PĂDUCHERNIȚĂ.
rădăcină-de-friguri s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.
FRIG. Subst. Frig, frigule╚Ť (dim., pop.), r─âcoare, r─âcoreal─â, r─âceal─â; ger, gerule╚Ť (dim., fam.), (un) pui de ger, gerul bobotezii, ger de crap─â pietrele (lemnele), ger n─âprasnic, geruial─â, geruire. Zero grade; zero absolut. Vreme rece, anotimp rece; iarn─â, iarn─â grea. R─âcire, r─âcit; ├«nghe╚Ť, ├«nghe╚Ťare; rebegeal─â; degerare; deger─âtur─â. Tremur, tremurat, tremurici, tremur─âtur─â; d├«rd├«ial─â, d├«rd├«it; cl─ân╚Ť─âneal─â, cl─ân╚Ť─ânire, cl─ân╚Ť─ânitur─â, cl─ân╚Ť─ânit. ├Änghe╚Ťare, refrigerare, refrigera╚Ťie, r─âcire. Ghea╚Ť─â. Sloi de ghea╚Ť─â, ╚Ťur╚Ťur, ╚Ťurloi (pop. ), ghe╚Ťar, ghe╚Ťar plutitor, aisberg; ghe╚Ťar alpin; calot─â glacial─â. Perioada (epoca) glaciar─â, glacia╚Ťie. Polul Nord; Artica; Siberia; Antartica. Frigider, r─âcitor, ghe╚Ťar, frigorifer; baterie (fig.), frapier─â. Ghe╚Ť─ârie. Frigotehnic─â. Instala╚Ťie frigorific─â, lan╚Ť frigorifer. Agent frigorific. Adj. Friguros, rece, geros, r─âcorit (rar), r─âcoros; rece ca ghea╚Ťa; ne├«nc─âlzit; ├«nghe╚Ťat, algid, rebegit, amor╚Ťit de ger, ├«n╚Ťepenit (de ger), geruit, cu ger, degerat; glacial (livr.), ghe╚Ťos (rar); frigorifer, frigorific, frigorigen; refrigerent (rar), r─âcitor, r─âcoritor. Glaciar. Vb. A fi frig, a fi rece, a fi ger, a gerui, a cr─âpa lemnele (pietrele) de ger, (e un) ger de crap─â pietrele (lemnele). A se r─âci, a se r─âcori, a se l─âsa frigul, a se face r─âcoare, a se face frig, a se r─âci timpul, a cobor├« sub zero grade. A ├«nghe╚Ťa, a-i fi (cuiva) frig, a rebegi, a cr─âpa de frig, a degera, a tremura (de frig), a d├«rd├«i, a cl─ân╚Ť─âni din din╚Ťi, a fi sloi de ghea╚Ť─â, a fi ├«nghe╚Ťat lemn, a fi ├«nghe╚Ťat bocn─â (pop. ╚Öi fam.), a fi (a se face, a ├«nghe╚Ťa) bocn─â (pop. ╚Öi fam.), a face (a t─âia) cuie, a face piroane; a se zburli de frig, a se rebegi, a amor╚Ťi de frig, i-a degerat ╚Öi m─âduva ├«n oase. A r─âci, a refrigera; a frapa; a ├«nghe╚Ťa. V. fenomene atmosferice.

Frig dex online | sinonim

Frig definitie

Intrare: frig
frig substantiv neutru
frigur─â