FRICȚIONÁ, fricționez, vb. I. Tranz. A face cuiva o fricțiune, a freca. [Pr.: -ți-o-. – Var.: frecționá vb. I] – Din fr. frictionner.

fricționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. fricționeáză

FRICȚIONÁ vb. (MED.) a freca, a trage. (Îl ~ pe spate.)

FRICȚIONÁ vb. I. tr. A face o fricțiune. [Var. frecționa vb. I. / < fr. frictionner].

A FRICȚIONÁ ~éz tranz. (corpul sau părți ale acestuia) A supune fricțiunii. [Sil. -ți-o-] /<fr. frictionner