FONCIÉRĂ, fonciere, s. f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière.

FONCIÉRĂ, fonciere, s. f. (Înv.) Impozit care se plătea pentru proprietățile agricole. [Pr.: -ci-e-] – Din fr. foncière.

fonciéră (înv.) (-ci-e-) s. f., g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére

fonciéră s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. fonciérei; pl. fonciére

FONCIÉRĂ s.f. (Rar) Impozit funciar. [Pron. -ci-e-. / < fr. foncière].

FONCIÉRĂ s. f. impozit funciar. (< fr. foncière)

foncieră f.¹ impozit fonciar.^[1]

*fonciár, -ă adj. (fr. foncier, d. fonds, lat. fundus, moșie. V. fund). De moșie: proprietate fonciară; proprietar, impozit fonciar. S. n., pl. urĭ saŭ e. Ĭmpozit fonciar. – Fals funciar, adj. și foncieră, subst. – Și funduar (după lat. fundus).