Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru focușor

FOCȘÓR s. n. v. focușor.
FOCUȘÓR, focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc1 (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc1 + suf. -ușor.
FOCȘÓR s. n. v. focușor.
FOCUȘÓR, focușoare, s. n. Diminutiv al lui foc1 (I 1); foculeț. [Var.: focșór s. n.] – Foc1 + suf. -ușor.
FOCȘÓR s. n. v. focușor.
FOCUȘÓR, focușoare, s. n. (Și în forma focșor) Diminutiv al lui foc. Mi-am făcut un focșor bun. ISPIRESCU, L. 299. Sub poală de codru verde Un focșor abia se vede. HODOȘ, P. P. 201. – Variantă: focșór s. n.
focușór s. n., pl. focușoáre
focușór s. n., pl. focușoáre
FOCȘÓR s. v. scânteioară, scânteiuță.
FOCUȘÓR s. v. foculeț.
focșor s. v. SCÎNTEIOARĂ. SCÎNTEIUȚĂ.
FOCUȘOR s. foculeț. (Au făcut un ~.)

focușor definitie

focușor dex

Intrare: focușor
focușor substantiv neutru
focșor