FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

FLEXIONÁ, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

flexioná (a ~) (-xi-o-) vb., ind. prez. 3 flexioneáză

flexioná vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexioneáză

FLEXIONÁ vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].

FLEXIONÁ vb. tr. a schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. (< fr. flexionner)

A FLEXIONÁ ~éz 1. tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

A SE FLEXIONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune