flatare [At: DA ms / Pl: ~tări / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.

FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

FLATÁRE, flatări, s. f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. – V. flata.

flatáre s. f., g.-d. art. flatắrii; pl. flatắri

flatáre s. f., g.-d. art. flatării; pl. flatări

FLATÁRE s. 1. v. lingușire. 2. v. complimentare. 3. v. compliment.

FLATÁRE s.f. Acțiunea de a flata și rezultatul ei; flaterie. [< flata].

FLATARE s. 1. lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.) 2. complimentare, măgulire. (~ orgoliului cuiva.) 3. (concr.) compliment, laudă, măgulire. (E sensibil la ~i.)