firușcă sf [At: PANȚU, PL.² / V: ~riș~ / Pl: ? / E: fir + -ușcă] (Reg) 1 (Bot) Firuță (Poa pratensis). 2 (Îc) ~ca-șopârlelor Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășunile alpine Si: fân, firicea, firișor (Poa alpina). 3 (Îc) ~-cu-clopoței Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori roșcat-violete, cu pete verzi, dispuse în spice, care crește prin pășunile alpine pietroase Și: firicea (Poa laxa).

FIRÍȘCĂ s. f. v. firușcă.

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.

FIRÍȘCĂ s. f. v. firușcă.

FIRÚȘCĂ s. f. (Bot.; reg.; în compusul) Firușca-șopârlelor = mică plantă erbacee, cu flori brune-violete dispuse în spice, care crește în pășuni alpine (Poa alpina). [Var.: firíșcă s. f.] – Fir + suf. -ușcă.