fenomenalist, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iști, ~e / E: fenomenal (ism) + -ist] 1 a (D. o concepție, doctrină) Care este bazat pe fenomenalism. 2-3 smf, a (Persoană) care susține fenomenalismul (1).

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre concepții, doctrine) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal[ism] + suf. -ist.

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o concepție, o doctrină) Care este bazat pe fenomenalism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană) care aderă la fenomenalism, care susține fenomenalismul. – Fenomenal [ism] + suf. -ist.

FENOMENALÍST, -Ă, fenomenaliști, -ste, adj. (Despre o concepție, o doctrină) Care prezintă caracterele fenomenalismului. ♦ (Substantivat) Adept sau partizan al fenomenalismului.

fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; adj. f., s. f. fenomenalístă, pl. fenomenalíste

fenomenalíst adj. m., s. m., pl. fenomenalíști; f. sg. fenomenalístă, pl. fenomenalíste

FENOMENALÍST, -Ă adj. Care prezintă caracterele fenomenalismului. // s.m. și f. Adept al fenomenalismului. [Cf. rus. fenomenalist].

FENOMENALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al fenomenalismului. (< rus. fenomenalist)

FENOMENALÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de fenomenalism; propriu fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist

FENOMENALÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al fenomenalismului. /fenomenal + suf. ~ist