fază sf [At: MAIORESCU, CR. III, 361 / Pl: ~e / E: fr phase] 1 Fiecare dintre etapele distincte din evoluția unui proces din natură sau din societate. 2 Fiecare dintre stările succesive ale unei transformări. 3 (Ast) Fiecare dintre aspectele succesive pe care le iau Luna și unele planete, în funcție de orientarea față de Pământ a părților din suprafața lor iluminate de Soare. 4 Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 5 (Chm; fiz) Fiecare dintre părțile omogene (solide, lichide sau gazoase) care alcătuiesc un sistem eterogen și se poate separa de celelalte prin metode fizice. 6 (Fiz) Argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp, caracterizând mărimea în orice moment. 7 (Fiz; îlav) În opoziție de ~ Ale căror faze (6) diferă cu 180°. 8 (Glg; îs) ~ orogenică (sau de cutare) Etapă de intensificare maximă a mișcărilor tectonice. 9 (Bot; îs) ~ fenologică Perioadă din ciclul de vegetație al plantelor. 10 (Spt) Desfășurare a acțiunii, într-un anumit moment al unei întreceri sportive. 11 (Fam) Întâmplare. 12 (Fam) Situație. 13 (Fam; îe) A face o ~ (cuiva) A pune pe cineva într-o situație neplăcută. 14 (Fam; îe) A fi pe ~ (A fi atent și) a acționa prompt.

-FÁZĂ2 elem. „apariție, manifestare; fază”. (< fr. -phase, cf. gr. phasis)

-FAZĂ „apariție, manifestare, etapă, stadiu”. ◊ gr. phasis „apariție, fază” > fr. -phase, germ. id., engl. id. > rom. -fază.