Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru extorcare

extorcare sf [At: DEX / V: est~ / Pl: ~cări / E: extorca] Obținere a unui lucru de la cineva cu forța, prin amenințări, violență, șantaj etc Si: extorcat1, extorsiune.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.
ESTORCÁRE s. f. v. extorcare.
EXTORCÁRE, extorcări, s. f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorsiune. [Var.: estorcáre s. f.] – V. extorca.
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcắrii; pl. extorcắri
extorcáre s. f., g.-d. art. extorcării; pl. extorcări
EXTORCÁRE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)
ESTORCÁRE s.f. v. extorcare.
EXTORCÁRE s.f. Acțiunea de a extorca și rezultatul ei; extorcație; extorsiune. [Var. estorcare s.f. / < extorca].
EXTORCARE s. (fig.) stoarcere. (~ cuiva de bani.)

Extorcare dex online | sinonim

Extorcare definitie

Intrare: extorcare
estorcare
extorcare substantiv feminin