explicita vt [At: IORDAN, L. R. A. 236 / Pzi: ~tez / E: fr expliciter] (C. i. idei, noțiuni, situații etc.) A face să devină explicit Si: a clarifica, a preciza.

explicitá vb., ind. prez. 1 sg. explicitéz, 3 sg. și pl. expliciteáză

EXPLICITÁ vb. I. tr. A da un caracter explicit, a clarifica. [< fr. expliciter].

EXPLICITÁ vb. tr. a face explicit, a clarifica. (< fr. expliciter)