espiare sf vz expiere

expiare sf vz expiere

expiere sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) ~iar~, espiare / P: ~pi-e~ / Pl: ~ri / E: expia] Expiație.

EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.

EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.

EXPIÉRE, expieri, s. f. Faptul de a expia; expiațiune.

expiére (livr.) (-pi-e-) s. f., g.-d. art. expiérii; pl. expiéri

expiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. expiérii; pl. expiéri

EXPIÉRE s. v. ispășire.

EXPIÉRE s.f. (Liv.) Faptul de a expia; expiație, ispășire. [Pron. -pi-e-. / < expia].

*expiațiúne f. (lat. expiátio, -ónis). Rar. Ispășire. – Și -áție și maĭ des -ĭére.

expiere s. v. ISPĂȘIRE.