expeduit, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: expedui] 1-3 (Înv) Expediat (1-3).

EXPEDUÍ, expeduiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A expedia. – Fr. expédier (după mânui).

expeduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. expeduiésc, 3 sg. expeduiéște; conj. prez. 3 sg. și pl. expeduiáscă