excretat, ~ă a [At: CHIRIȚĂ, P. 393 / Pl: ~ați, ~e / E: excreta] Care este eliminat prin excreție (1).

EXCRETÁ, excretez, vb. I. Tranz. A elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare. – Din fr. excréter.

excretá vb., ind. prez. 1 sg. excretéz, 3 sg. și pl. excreteáză

EXCRETÁ vb. I. tr. A evacua, a elimina prin excreție. [< fr. excréter].

A EXCRETÁ ~éz tranz. (substanțe inutile sau dăunătoare) A elimina din organism. /<fr. excréter