esalare sf vz exalare

exalare sf [At: NEGULICI / V: exha~, (înv) esa~ / P: egza~ / Pl: ~lări / E: exala] 1 Emitere de substanțe gazoase Si: (rar) exalat1 (1), exalație (1). 2 Împrăștiere de mirosuri Si: (rar) exalat1 (2), exalație (2). 3 Degajare de vapori Si: (rar) exalat1 (3), exalație (3), (îdt) exaborare (2), exaborat1 (2). 4 Emanare de căldură Si: (rar) exalat1 (4), exalație (4). 5 (Fîr; fig) Exteriorizare (1). 6 (Fîr; fig) Manifestare.

exhalare sf vz exalare

EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.

EXALÁRE, exalări, s. f. Acțiunea de a exala; exalație. [Pr.: eg-za-] – V. exala.

exaláre [x pron. gz] s. f., g.-d. art. exalắrii; pl. exalắri

exaláre s. f. [x pron. gz], g.-d. art. exalării; pl. exalări

EXALÁRE s. v. emanație.

EXALÁRE s.f. Acțiunea de a exala; exalație. [< exala].

*exalațiúne f. (lat. ex-halátio, -ónis). Acțiunea de a exala. – Și -áție, dar ob. -áre.

EXALARE s. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.)