ETNOLINGVÍSTICĂ s. f. Disciplină a lingvisticii care studiază limbajul ca o funcție a culturii. – Din fr. ethnolinguistique.

ETNOLINGVÍSTICĂ s. f. Curent lingvistic care susține că limba este un produs al societății și o funcțiune a culturii. – Din fr. ethnolinguistique.

etnolingvístică s. f., g.-d. art. etnolingvísticii

etnolingvístică s. f., g.-d. art. etnolingvísticii

ETNOLINGVÍSTICĂ adj. f. Școala etnolingvistică = curent în lingvistica din S.U.A., inițiat de Edward Sapir, care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii. [Gen. -cii. / < engl. ethnolinguistics, fr. ethnolinguistique].

etnolingvístică s. f. (lingv.) ◊ „[...] etnoistoria face parte dintr-o familie mai bogată, constituită din științe interdisciplinare, între care amintim etnolingvistica, care își propune să examineze raporturile între limbă, societate și cultură, evidențiindu-se, pe această cale, funcția limbii de a organiza și reprezenta universul la nivelul unei anumite specificități regionale (geografice) și de a construi, pe aceste baze, o viziune originală asupra lumii.” Săpt. 25 V 84 p. 2 (din fr. ethnolinguistique; DMC, PR anii ’50, DPN 1969; DEX)

ETNOLINGVÍSTICĂ s. f. (< adj. etnolingvistic,-ă < fr. ethnolinguistique, engl. ethnolinguistics): curent lingvistic din S.U.A. inițiat de Edward Sapir, care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii (v. curént).