estompă sf [At: NEGULICI / V: (înv) ext~ / Pl: ~pe / E: fr estompe] 1 Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. 2 Desen făcut cu estompa (1). 3 (Fig; rar) Diminuare (a contururilor).

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material moale, cu care se atenuează, se șterge conturul unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a potrivi umbrele. – Din fr. estompe.

ESTÓMPĂ, estompe, s. f. Sul mic de hîrtie, de piele sau de alt material moale, cu care se șterge conturul tare al unui desen executat în creion, în cărbune sau în pastel, pentru a se potrivi umbrele. (Fig.) Neagra estompă a morții îndoliase multe case. ANGHEL, PR. 90.

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

estómpă s. f., g.-d. art. estómpei; pl. estómpe

ESTÓMPĂ s.f. Bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se întinde praful de creion, de cărbune sau de culori pentru a aranja umbrele unui desen. ♦ Desenul astfel obținut. [< fr. estompe].

ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe)

ESTÓMPĂ ~e f. Sul mic de hârtie, de piele sau de alt material, cu care se potrivesc umbrele la un desen executat în creion, în cărbune sau în pastel. /<fr. estompe

estompă f. 1. mic cilindru din hârtie sau din piele spre a întinde creionul ori pastelul pe un desen; 2. desen făcut cu estompa.

*estómpă f., pl. e (fr. estompe, poate d. ol. stomp, germ. stumpf, tocit). Pele saŭ hîrtie învălătucită p. a estompa.