escaladat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: escalada] 1 (Îvr; d. fortificații) Asaltat cu ajutorul scărilor. 2 (D. obstacole înalte) Trecut. 3 (D. înălțimi abrupte) Pe care s-a ajuns prin ascensiune. 4 (D. acțiuni militare) Intensificat².

escaladat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: escalada] 1-4 Escaladare (1-4). 5 (Pex) Intensificare.

ESCALADÁ, escaladez, vb. I. Tranz. A se cățăra pe un zid sau pe un alt obstacol înalt, pentru a trece de partea cealaltă; p. ext. a sări peste un obstacol. – Din fr. escalader.

escaladá vb., ind. prez. 1 sg. escaladéz, 3 sg. și pl. escaladeáză

ESCALADÁ vb. 1. a sui, a urca. (A ~ piscurile Alpilor.) 2. a sări, a trece. (~ un zid.)

ESCALADÁ vb. I. tr. A sări, a trece peste un obstacol înalt, cățărându-se, folosind o scară. [< fr. escalader].

A ESCALADÁ ~éz tranz. (obstacole înalte) A trece, cățărându-se sau folosind o scară. /<fr. escalader