Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru eructare

eructare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: eructa] 1 Eliminare cu zgomot, pe gură, a gazelor din stomac Si: eructat1 (1), eructație, râgâit1, râgâială. 2 (Înv) Vomare.
ERUCTÁ, eructez, vb. I. Intranz. (Med.) A râgâi. – Din fr. éructer.
eructá vb., ind. prez. 1 sg. eructéz, 3 sg. și pl. eructeáză
ERUCTÁ vb. v. râgâi.
ERUCTÁ vb. I. intr. A râgâi. [< fr. éructer, lat. eructare].

Eructare dex online | sinonim

Eructare definitie

Intrare: eructare
eructare infinitiv lung
Creare CV Creare CV