elidat¹ sm [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: elida] 1-3 Eliziune (1-3).

elidat², ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: elida] (D. vocale, pex., d. silabe, cuvinte) Care a fost suprimat prin eliziune.

ELIDÁ, elidez, vb. I. Tranz. A înlătura, în scris sau în vorbire, vocala finală a unui cuvânt înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. – Din fr. élider, lat. elidere.

elidá vb., ind. prez. 1 sg. elidéz; 3 sg. și pl. elideáză; ger. elidând

ELIDÁ vb. I. tr. A suprima vocala finală a unui cuvânt când cuvântul următor începe cu o vocală; a face o eliziune. [P.i. 3,6 -dează, part. -dat. / < fr. élider, it., lat. elidere – a da afară].