efeminá vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ~néz / E: fr efféminer] 1-4 (D. bărbați; liv) A deveni sau a face să devină asemănător (fizic sau) psihic cu o femeie Si: (înv) a (se) efemeia (1-4). 5-8 (Pex; rar) A-și pierde sau a face să-și piardă forța (morală) Si: a (se) moleși.

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. A face să capete sau a căpăta aspect sau caracter feminin. – Din fr. efféminer.

EFEMINÁ, efeminez, vb. I. Tranz. și refl. 1. (Rar) A (se) moleși, a (se) înmuia. 2. (Livr.) A face să devină sau a deveni asemănător psihologic sau fizic cu o femeie. – Din fr. efféminer.

efeminá (a ~) vb., ind. prez. 3 efemineáză

efeminá vb., ind. prez. 1 sg. efeminéz, 3 sg. și pl. efemineáză

EFEMINÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) asemăna psihologic sau fizic cu o femeie; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. [< fr. efféminer].

EFEMINÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni asemănător, psihologic sau fizic, cu o femeie; a (se) deviriliza; (fig.) a (se) moleși, a (se) înmuia. ◊ (despre homosexuali) a adopta habitudini feminine. (< fr. éffeminer, lat. effeminare)

*efeminéz v. tr. (lat. effémino, -áre, d. femina, femeĭe). Fig. Afemeĭez, moleșesc sufletu.