eclúză sf [At: AR (1830), 4042/3 / S și: (îdt, 2) ~usă / Pl: ~ze / E: fr écluse] 1 Construcție de lemn, de beton sau de fier, înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare și prevăzută cu vane care se pot închide ori deschide pentru a opri sau a lăsa să treacă apa prin ele Si: (îvp) opust, stăvilar, zăgaz. 2 Construcție hidrotehnică specială, pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. 3 (Îs) ~ de salvare Cameră metalică, tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. 4 (Îs) ~ de aer Cameră metalică, așezată la partea superioară a sasului2 unui cheson cu aer comprimat, pentru menținerea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte în interiorul chesonului în timpul intrării ori al ieșirii personalului, materialelor Si: campană.

ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.

ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.

ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie.

eclúză (e-clu-) s. f., g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze

eclúză s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze

ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].

ECLÚZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse)

ECLÚZĂ ~e f. Construcție hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse