dăunáre sf [At: HAMANGIU, C. C. 424 / Pl: ~nări / E: dăuna] Păgubire.

DĂUNÁ, dăunez, vb. I. Intranz. A pricinui (cuiva) o pagubă, o stricăciune; a prejudicia. [Pr.: dă-u-] – Din daună.

dăuná vb. (sil. dă-u-), ind. prez. 1 sg. dăunéz, 3 sg. și pl. dăuneáză

DĂUNÁ vb. 1. a prejudicia, a strica, a vătăma. (Ceva care ~ sănătății.) 2. a păgubi, a prejudicia, a vătăma, (livr.) a leza. (fig.) a lovi. (~ intereselor lor.)

A dăuna ≠ a folosi

DĂUNÁ vb. I. intr. A păgubi, a face stricăciuni; a prejudicia. [Pron. dă-u-, p.i. -nez. / < daună].

A DĂUNÁ ~éz intranz. A cauza o daună (cuiva); a aduce daune. [Sil. dă-u-] /Din daună