dúplică sf [At: DICȚ / Pl: ~ci / E: fr duplique] (Iuz) Răspuns la o replică.

dúplică sf [At: DN3 / Pl: ~ce / E: ns cf fr duplique, ger Duplik, it duplica] (Jur) Răspuns la o replică.

duplícă s. f. (sil. -pli-)

DÚPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica].

DUPLÍCĂ s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique)