draga vt [At: ANTIPA, P. 271 / Pzi: ~aghéz / E: fr draguer] 1 (Fșa; c.i. cursuri de ape, canale, porturi etc.) A săpa cu ajutorul dragelor (1) fundul unei ape și a îndepărta materialul rezultat în vederea înlesnirii navigației, a executării unor lucrări etc. 2 A curăța de mine marine o cale navigabilă.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat. 2. A curăța de mine marine o cale navigabilă. – Din fr. draguer.

DRAGÁ, draghez, vb. I. Tranz. 1. A săpa cu draga sub apă și a scoate materialul săpat cu ajutorul acesteia. 2. A curăța de mine o cale navigabilă.

dragá (a ~) vb., ind. prez. 3 dragheáză

dragá vb., ind. prez. 1 sg. draghéz, 3 sg. și pl. dragheáză

DRAGÁ vb. I. tr. 1. A săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. A curăța de mine o cale navigabilă. [< fr. draguer, it. dragare].

DRAGÁ vb. tr. 1. a săpa sub apă și a îndepărta materialul săpat cu ajutorul unei drage. 2. a curăța de mine o cale navigabilă. (< fr. draguer)

A DRAGÁ ~ghéz tranz. 1) (fundul unei ape) A săpa cu draga. 2) (căi navigabile) A curăța de mine; a demina cu draga. /<fr. draguer

* draghéz, a -gá v. tr. (fr. draguer). Curăț de nomol saŭ de nisip: a draga un rîŭ.

dragá vb. I (franțuzism; fig.) A agăța (de obicei femei) ◊ „În Franța, [X] draghează și este mulțumit de izbânzile sale sexuale.” Lit. 2022/94 p. 5 (din fr. draguer, it. dragare; DMN 1969, PN, DFAP 1978)