drâmboi definitie

7 definiții pentru drâmboi

drâmboí2 vi [At: KLEIN, D. 175 / V: ~buí, ~á, ~bá / Pl: ~i / E: drâmbă + -oi] 1 vi A cânta din drâmbă (1). 2 vr (Reg) A lăsa buzele în jos, ca pentru plâns. 3 vr (Reg) A-și manifesta supărarea, mânia. 4 vr (Reg) A boci.[1] modificată
drâmboiá v vz drâmboi
drâmbuí v vz drâmboi
DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. [Var.: drâmboiá vb. I] – Din drâmbă.
DRÂMBOIÁ vb. I v. drâmboi2.
DRÂMBOÍ2, drâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A-și manifesta supărarea, mânia; a boci în gura mare. – Din drâmbă.[1]
drâmboí2 / drâmboiá (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se drâmboiéște / se drâmboiáză, imperf. 3 sg. se drâmboiá; conj. prez. 3 să se drâmboiáscă / să se drâmboiéze

drâmboi dex

Intrare: drâmboi
drâmboi
drâmboia verb grupa I conjugarea a II-a
drâmbui