dizgrațiére sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~țiáre / P: ~ți-e~ / Pl: ~ri / E: dizgrația] Retragere a favorii, a bunăvoinței.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. [Pr.: -ți-e-] – V. dizgrația.

DIZGRAȚIÉRE, dizgrațieri, s. f. Acțiunea de a dizgrația. – Pronunțat: -ți-e-.

dizgrațiére (-ți-e-) s. f., g.-d. art. dizgrațiérii; pl. dizgrațiéri

dizgrațiére s. f. → grațiere

DIZGRAȚIÉRE s.f. Acțiunea de a dizgrația și rezultatul ei; cădere în dizgrație. [< dizgrația].