distánță sf [At: IORGOVICI, O. 8/10 / V: (înv) ~ție, (îvr) des~ / Pl: ~țe / E: fr distance, lat distantia] 1 Interval care desparte două puncte în spațiu Si: depărtare, (îvr) distare. 2 (Îlav) De la ~ De la un punct îndepărtat (în spațiu sau în timp). 3 (Îlav) Din ~ în ~ Din loc în loc. 4 (Îe) A păstra ~ța (cuvenită) (față de cineva) A fi rezervat (față de cineva). 5 (Îe) A ține (sau a pune) la ~ A (se) arăta rezervat. 6 (Îal) A nu lăsa pe cineva să fie prea familiar. 7 Interval de timp care desparte două (sau mai multe) evenimente sau momente. 8 Depărtare în spațiu corespunzătoare unui interval de timp în care ar putea fi parcursă. 9 (Fig) Deosebire. 10 (Îlav) La ~ La o oarecare depărtare. 11 Diferență de rang între două persoane.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ◊ Expr. A ține pe cineva la distanță = a se arăta distant față de cineva. ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.

DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Lungimea celei mai scurte linii dintre două puncte; p. ext. spațiu, întindere care desparte un punct de altul sau o persoană de alta. Se va păstra o distanță egală între rînduri. ◊ Loc. adv. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale. Se văd din distanță în distanță movile. ODOBESCU, S. II 166. ♦ Interval de timp care desparte două evenimente. 2. Depărtare. Au murit în aceeași zi, în orașe diferite, la 300 km distanță. CAMIL PETRESCU, T. III 46. ◊ Fig. Între ei rămăsese oarecare distanță, și anume distanța respectului pe care Constantin îl simțea pentru cultura acestui camarad. GALACTION, O. I 130. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. [Lupii] rămaseră lătrînd și chelălăind la distanță. SADOVEANU, Z. C. 25. De la distanță = de la un punct (relativ) depărtat. Am citit eu de la distanță în gîndurile d-tale. CAMIL PETRESCU, T. III 137. Gore îi saluta de la distanță. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la distanță = a impune (cuiva) rezervă, a nu lăsa (pe cineva) să devină (prea) familiar, a se arăta distant (față de cineva).

distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe

distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe

DISTÁNȚĂ s. 1. depărtare, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stâlpi?) 2. depărtare, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 3. bucată, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. v. lungime.

DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].

DISTÁNȚĂ s. f. 1. interval, spațiu între două puncte. ♦ a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia)

DISTÁNȚĂ ~e f. 1) Interval dintre două puncte în spațiu; depărtare. ◊ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ține pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferență de nivel social, de grad, de civilizație sau de importanță. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia

distanță f. 1. spațiu sau interval ce separă obiecte, locuri, timpuri; 2. diferență între persoane sau lucruri: distanța între suveran și supușii săi.

* distánță f., pl. e (lat. dis-stantia. V. constanță). Depărtare, interval: distanță de treĭ ore, de treĭ metrĭ. A ține pe cineva la distanță, a nu-l lăsa să se apropie, (fig.) a-l trata de sus, a nu face familiaritate cu el. A micșora distanțele, a face să ajungĭ maĭ răpede: trenu micșorează distanțele.

DISTANȚĂ s. 1. depărtare, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stîlpi?) 2. depărtare, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 3. bucată, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. întindere, lungime. (Pe o ~ de 2 km.)

DISTANȚĂ DE ATERIZARE spațiul parcurs de o aeronavă care vine la aterizare, calculat din momentul începerii acestei faze de zbor de la altitudinea de 25 m (15 metri pentru aviația civilă), până la oprirea sa pe sol.

DISTANȚĂ DE DECOLARE spațiul parcurs de o aeronavă, calculat din momentul începerii fazei de decolare până la atingerea altitudinii de 25 m (15 m pentru aviația civilă).

DISTANȚĂ DE ZBOR traseul aerian parcurs de o aeronavă de la punctul de decolare la cel aterizare. Distanța maximă de zbor reprezintă traseul aerian parcurs cu folosirea integrală a combustibililor de la bordul aeronavei.

ECHIPAMENT DE MĂSURARE A DISTANȚEI sistem ce permite măsurarea spațiului dintre ipotenuza între aeronavă și stația de pe sol care poate transmite simultan cotele la 100 de aeronave cu o precizie de 3% din distanța măsurată.