dispecerát sn [At: SCÂNTEIA, 1975, nr. 10347 / Pl: ~e / E: fr dispecer] 1-2 Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul (1-2). 3-4 Camera unde lucrează dispecerul (1-2).

DISPECERÁT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. – Din dispecer.

DISPECERÁT, dispecerate, s. n. Serviciu în care își desfășoară activitatea dispecerul. – Din dispecer.

dispecerát s. n., pl. dispeceráte

dispecerát s. n., pl. dispeceráte

DISPECERÁT s.n. Birou, serviciu unic care supraveghează mersul producției într-o întreprindere, mersul trenurilor etc. [< dispecer + -at, după engl. dispatching].

DISPECERÁT s. n. birou, serviciu al dispecerilor. (după engl. dispatching)

DISPECERÁT ~e n. 1) Funcție de dispecer. 2) Încăpere în care funcționează serviciul de dispeceri. /Din dispecer